Con questo strano nome (colporteur) venivano indicati quei mercanti ambulanti che, in età medioevale, avendo aderito al valdismo, diffondevano la Bibbia nascondendola fra le loro mercanzie. Com'è noto, la divulgazione della Bibbia era proibita e quindi l'attività dei colportori risultava una sfida all'autorità costituita. Se denunciati, andavano incontro alla prigione, alle galere, al rogo.

I soun un vélh e un jouve
I së sëparen pâ,
I pasën për lâ valadda,
Lâ plasa e lâ bourjâ.

La gënt quë lî atëndìo
Lî fai subit intrâ
La s'minjo calcouzuccho
E peui la s' vol parlâ.

L'idéo dë vëndre lour coza
La lî ëntërèso pâ
Përqué qu'ilh àn dòou sampre
La veulho 'd përdicâ.

Përdicâ la Parollo,
'dcò dint lâ meizoun,
Pouìo lî pourtâ ënlouro
Drant a l'Inquizisioun.

Lou tribunâl dâ pappou,
Lou tribunàl d' l'oreur,
Quél qu' bruzav' lâ Bubbia
Ensëmp ai colporteur.

Eiquëlla coza ëncrouaiabbla,
Quë la fai ounto d' lâ countiâ
Eutsënt ann aréire
 soun proppi capitâ.

L'ê ità la gléizo 'd Roummo
Qu'à pâ voulgu capî
Qu' lh'à deiclarà érétique
E lî à mandà murî.

E la Controrifouormo
Ilh'à proppi ezagerà,
Î voulin guidâ lî peupple
Chavant lâ libërtà.

E euiro quë nou soun libbre,
Eizaltoummo dë tou' queur
Laz idéa e lou couragge
Dî paoure colporteur.

E pënsou quë la s' pourìo,
Ën notre bèe patouà
Chantâ uno coumplénto
 colporteur vodouà.