Mi vouriou oou quët articcle ubrir uno discusioun su da probleme dë la léngo ou, coum për euiro es beleou melh dire, su di dialet quë la fouormën. Dui me semilhen li pounth quë contiën de mai: que lhi ei manque uno lëngo unifiae quë, souvënt, es difisille aribar a parlar dë touto sënso prenne de mous (1) italian ou fransê e li aranjar a notro moddo.

 

Drant countinouar, vouriou ben spiegar quë mi partou da dui prënsippi: que voulënt en chac lëngo (ou dialet) la se po dire tout soc la se vol, e, que lh'a pa uno lëngo quë sîe mountâ su d'un sistemme quë poie êse ërcounouisù coum milhour ou pu logique.

 

Për soc ërgardo la lengo unifiâ mi creiou qu'ëntërio, jò daouzeuiro (2) coumensar, almënco curo la seicrì carcaren a tore (3) li mous quë nouz aribbën dâ piemountê ou da l'italian, për butar a la plaso la parolla d'un'autro valaddo, e quë soun sëguramënt ousitana.

 

Për far eison es clar quë entò counousre ben l'ousitan, e pâ moc quel dë quëtta valadda! Mi demanderiou a tuti quëlli quë s'enteresen dë la cozo dë far un eifors e a quëlli quë n'en san de mai de nouz ajouar (es. Fontan).

 

Su quet pounth coum su quël dë l' eicrituro da sërnir, nou deven coumënsar a trabalhar, Ma euiro parlen ën pauc da sëgount problême: la mancanso dë mous. Për etablir un countat, e për se far coumprenne da la gënt dë la valadda, ëntò que la lëngo qu'en parlo, (meme quant es carcaren dë coumplicà) sie coumprensibblo da quelli quë veramënt parlën ousitan, e pa da quelli que parlën italian. Veui dire quë la basto pâ dounar uno dësinënso ousitano a uno parollo italiano ou fransezo, ma ëntò troubar un mous equivalënt ousitan e l'utilizar ouub un sans « figurato » figurà.

Quëtto ouperasioun es pâ toujourn pousíbblo, ma lhi a bien dë mous quë soun ënternasiounal, de ouriginno latino ou greche e, për quëtti aqui, mi siau counvint quë la lëngo ousitano abbie tout lou dreit de s'ën servir. Maleirousamënt lou partagge (4) de la lëngo ëntî dialet de la difrënta valadda, (meme së coum diën lhi «esperti» es stouricament ëntëresant), e lou voucaboulari trop paure, portën l'ousitan a la rouino.

Entò coumënsar a far carcaren drant quë la sîe trop tart.

 

W.P.

 

(1) parole; (2) fin da ora; (3) eliminare; (4) divisione.

Note: Mi sono servito della grafia « mistralienno» perché non esiste ancora per noi una grafia sulla quale tutti convergano (anche qui bisogna trovare un accordo). Ho qui usato il dialetto della val San Martino con qualche variante per evitare palesi piemontesismi e peculiarità locali un po' più complesse. Spero che tutti capiscano ciò che ho scritto, perché scrivere patois agli inizi è duro. Ho comunque ritenuto fondamentale servirmi dell'occitano.