Barbara i jò sagrinâ perquèn le vaconse soun quazi livre, a stembre vente ancaminé l’eicòla è si col sentràt chengé la magistra.
Inquèi i t’ alà da ma nòna que l’at eicoutala è apré l’ at dîe:
“Se vole te couinto de l’eicòla a moun ten!”
Barbara: “Bòh, nòna, couinteme-la!”
Nòna: “Nò ancaminavoun l' eicola aou meis d' outoubre. Alavoun a l' eicola de matin è apré merenda. Se pourtavoun carcarèn da mingé a merenda pèr mèsgiorn. Ière inna grosa chombra avei inna bèla stuvva è onhi d’ un de nouzooutri, totte le matin, pourtave in toc de boc. Corra intrave lou magistre ièroun jò touit prount avéi lou bèrsac divèrt, lou qouaderno, la plumma è lou plumin, la carta asourbenta, l'inchost din lou calamai, la lavanha bén poulida è lou libbre divèrt a la pàgina per la lesioun dou jorn. Li compiti li fazion de vepro, a meizoun.
Ou nou mountrave a léire, a eicrire, a couinté, in poc de storia è de geografia. Iere sever, ou dounave onca de baquetà sut li dei.! Ou pretendàt bén, nou dounave de eserchissi de bela eicriturra. Save avéi tot si viroulhèt ! L'inchost ou fazàt souvent de mache. E nouzooutri l' aviòn pà la goumma pèr canchelé!
Notri couloù ieroun touit de boc è li faziòn duré in poc, savisa ti!
Barbara: “ Varra nouzooutri l’ avèn de tot din notra cartèla: li coulù a l’ alcool, la plumma sferografica, de goumme, lou bianquet, le plumme rosse, neire, vërde, in baroun de libbre è de couaderni, lou coumpas, la scouadra, è, sourtou, lou magistre l’ at pa pì la baquëtta; i propri difrent.!” |
