La "Pita" de Graviére e lou prezepio d'art
Da la plasa dou Moular, alont amoun vers l’ingléiza devon arivé aou Gront Eissimoun, tacà lou bial, trouvèn inna pechita meizounëtta, la Pita, in vielh mulin a piéra dou milesatsentestontesinc; lou post se monde asì parìe.
Pin Sarèt, Olivero Giuseppe, din la secounda meità dou millevesent, l’a chitàla per sa fumèla Guglielmo Maddalena. L’avat antensioun d’angrandila, ma i sémpre ità parìe. L’éiga dou bial, qu’ou pasave iquì tacâ, fazàt viré la grosa piéra, dréita din in gro gatin, qu’i virave plu vutto o plu adaziot è venat meirâ a secounda de sen que devat pité.
A Graviére, in col, a i ére in baroun de poumìe; la plu grosa part de le poumme se vendat. Li fritasé venion jò a chitéle corra li poumìe iéroun incò an flou. Le poumme pa vendoué se gardàvoun per mingé è per farnèn lou vin, la poumada.
D’itouènh, arivàvoun le bétie qu’i pourtàvoun le benate pleine de poumme qui venion pitâ. Le poumme bërnhacâ se meiclàvoun pi avéi la rapa di reizin è se fazàt in vin pechit, plu legìe, qu'ou se beivàt duron la primma o de choouténh, corra se fazion li travalh an campanha. Se beivàt pa ton la poumada pura, i fermentave in baroun din li boutal.
La rouà de la Pita virave an countinouasioun, onca de nouéit. L’anouvràvoun li Graverén, ma onca la gen de lh’outri paì, asì li Plén qui veniòn aval da l’Oouta Val Suza per fare einhaqué le grane de marmote, le prune jooune è vërde di prunìe qu’i creisiòn maque an chérti post an oouta mountanha, le prugne brigantine. Le grane de marmote faziòn in boun olho qu’ou venàt meiclà a sal d’ouliva è servàt asì coume olho medichinal. La piéra de la Pita einhacave asì le nouéize per farnén l’olho, gavave la crofa a l’eurjo, la plalha a le chatinnhe è pitave lou chenovvo. Avéi lou chenovvo, apré aveilou filà, se fazat pi lou fil, pi fin ou pi grousìe, la rita ou lou barbèl, per farnèn, a la carda, de lensuvve o de couvertoù o d’ooutre choze qu’i servion per de travalh espré, coumme per ezémpio le clape, qui serviòn per fare néise li vel.
La Pita it ità anouvrâ finca din lhi an sesonta. Le talhe soun ità pagà finca aou milenosentestontebouì. Apré soun chenjà le coutumme, la poumada se fazàt pa pì, nhonca l’olho de nouéize o de marmote. Le chatinnhe se vendiòn, lou chenovvo è l’eurjo se plantavoun pa pì, se seminàvoun pooutro. Lou travalh l’a pourtà la gen lonh da la plupart di travalh de la téra è la Pita l’a livrà de chanté sa chansoun avéi l’éiga dou bial.
Li darìe méitre de la Pita, li frari Morello Edoardo è Luigi, Douardo è Vijo Glooudin, nevoù de Pin Sarèt è Guglielmo Madléina, din l’itouènh dou milenosentenouvontesìe, corra ière sendi Olivero Pistoletto Cesare, l’on regalala aou Coumun de Graviére, perquèn la gardìsoun coumme testimonionsa di travalh d’in col. Lou Coumun l’a féila arengé, ma l’a pooutro bitala an founsioun.
In jorn de dezémbre dou milenosentenovantenò l’aministrasioun è li lavourìe dou coumun iéroun an camin a preparé li bindèl per abelì lou paì per Chaléndre. L’on coumbinà de fare lou prezépio din la Pita, fazonse eidè da lou pitour Tino Aime de Graviére.
Aloura touìt i l’on dounase da fare: Tino Aime l’a mandà si amis pitour è, din catro è catro vèt, l’on preparà li persounagi dou prezépio.
Touit li vépro per Chaléndre, a chalambrun, s’alummun le lucchi de la Pita è a zmilhe d’eicouté li persounajo que se dioùn, adaziot, de couinte ispirâ da li lour aoutour.
sente
di Silvana Morello