ËL CUNJUNSIOUN



Dëdin aou tèsto:

Quëttlina é Perou, vizin o lounh, ëndoua alà é poi, ëm piaizrì gro prouà l’aereoplano daou moumënt quë …



é, o, counsiderënt quë …
sono congiunzioni, uniscono cioè due proposizioni o due parole simili di una stessa frase.

é, o, ma, sé, quë né, sì, daou moumeunt quë, cousiderënt quë, douncoue, cant, coume, përqué, é bin, é pura, për sën, për sëneiquì, eud co, ëncoù, nhënca, sia, sia quë, parèi, ma ëd cò, gavënt quë, sensa quë, cazi, pitò quë, bèlë quë, bèlë sé, più … quë, meno … quë, parèi …. Coume, parèi …quë, butënt quë, ënt ‘oou cazou quë, counsiderënt quë.



LOU VÈRB IRREGULAR POUÉ



Dëdin aou tèsto:

Pouèn, pouërian …



Poué:
Part. Pass. : Pousù/pousua

Ger. pouvënt Imper.: pouvé


ind. pres. ind. imp. cond.
peui pouvò pouvrì
peu pouvé pouvrì
quiël/quiëlla

ou/è peut

ou/è pouvet

ou/è pouvrit

nouzaoutri

pouèn pouvërià

pouerian

vouzaoutri/e

ou pouvé ou pouverià ou pouerarià
leu ou peuvount ou pouvont

ou pouériont




Il modo congiuntivo non viene mai utilizzato nel parlare comune, si ricorre sempre all’indicativo presente o al participio passato.

Anche l’imperfetto, pur esistendo, nell’uso comune viene sostituito dall’indicativo passato prossimo.

Per indicare un’azione futura, nel parlato si preferisce sempre utilizzare il verbo all’indicativo presente, aggiungendo un avverbio di tempo.

Indic. Pass. Pros.: indicativo presente + participio passato