Ver la fin dei siêcle pasà, a l'epocco quë mousù Poēt ero sendic dei Roure, din noutro coumuno la s'ero fourmà uno coumpagnìo dë boun vivent e facesioû, quë së noumavo la "Società di François". La prinsipalo (per pâ dire l'unicco) atività dë quello asouciasioun entre farsôr l'ero dë së fâ dë plaizanterìa e dë badinagge entr'elli, e dë n'en coumbinâ a lh'autri, per rire un pauc a laz eipalla dë caicûn, surtout dë quelli quë së creìan pi malin e deigourdì quë tutti.

Dë temp en temp, quelli socchou së reunisìan a uno taulo ben garnìo per fâ un boun dinâ tutti ensemp e countiâ loura blagga.

Dë la coumpagnìo fazìan part li majouràu dë la coumuno (lou sendic, caiqui asesour, lou notari Martin, un ou doû meitre d'eicolo, lou segretari coumunal, lou salinìe Berger-Ferlouqué dâ Viaret, doû ou trē aubergiste, etc.) e dë caiqui autri paî dë la valaddo (lou meddi Tesour e d'autri notabble dë Fenetrella).

Dë tutti lou socchou, lou sendic Poēt ero forsi lou pi furbachoun, lou pi fin (uno vero feino), quë sabìo fâ lou sournioun e la chatto-miàulo, coumò pâ nun d'autri. Aboù sa calmo e sa flemmo, â sabìo ben lâ countiâ saz istoria e embounî la gent senso qu'î së n'avizessan.

E vê n'en eisì uno dë quella qu'î l'an coumbinà:

 

Lou vin fort, ou ben: Un mes veire d'azil val sinc boutelha de boun vin.

 

Uno diamenjo matin quë dëvìo lh'êse la reunioun dei counselh en coumuno â Viaret, en partent dë meizoun lou sendic s'e butà a la saciero un picit bout d'azil; pöi, aribent en coumuno, al a coumbinà aboù li counselìe quë, apeno finì la sedutto, il aurìan coumandà cattre boutelha dë vin stoup a l'ostou Ambrouàeze Héritier dei "Malvëzin" -qu'avìo lou soubriquēt de Davi- e quë il aurìan dëcò envità l'aubergiste a la beguddo. (La vento tënî prezent quë l'Ambrouàeze ero dëcò socchou dë li François, aboù uno parlantino da avocat e toujourn prest a dounâ dë la ballo a lh'autri).

En efet, l'ez anà parelh: finì lou counselh, un omme desent a l'oberge e dì a mousù Heritier dë portâ vitte aut, din la salo coumunalo, lâ cattre boutelha stoup e douzze ou quinze veire, e quë â lâ portesse ēl persounalment perquè lou sendic avìo bëzougn dë li parlâ. Caica minutta aprê, l'Ambrouàeze së n'aribbo din la salo aboù sa prouvisto, â deitouppo lâ boutelha, remplî li veire; ma emprouvizament lou sendic lou dëmando d'elâi din soun.ufisi ounte së troubavo dëcò lou segretari: î volìan li parlâ per la gabello. Durant sa courto absenso, un di counselìe, encerjà per quēn, pren lou veire qu'ero destinà a l'Ambrouàeze, n'en béou uno bouno goulâ e tourno lou remplî aboù l'azil dei sendic, pöi butto lou veire a sa plaso su lou grō cabaret, ma un pauc deitacà da lh'autri.

Cant lou sendic, aboù l'Ambrouàeze e lou segretari, soun rientrà din la salo, lou counselìe encerjà pren lou cabaret e fai servi mousù Poēt e tutti lh'autri per ordre dë gradde, poi pren soun veire e envitto l'aubergiste a prenne dëcò ēl lou séou.

Lou sendic àuso soun veire e brindo a la santé dë tutti li prezent, e chacun porto soun veire a lâ labbra. Però tutti quelli dei complot, d'embê qu'î buvìan, il agaitâvan l'Ambrouàeze; e il an vit quë, apeno bagnà sâ labbra, al a fait uno brutto niflo e quë, aprê aguē ben sunà soun vin, al a chanjà coulour e al a pauzà lou veire su la taulo.

Tutti lh'autri an dëcò elli fait dë nifla e pöi së soun butà a ramougnâ en dizent quë lou vin ero fort, qu'al ero gât e an pauzà tutti lour veire.

L'aubergiste alouro, bien genà e un pauc mourtifià, a coumensà en dizent qual ero ben fachà dë so qu'ero capità, ma quë l'ero fauto dë sa fenno quë duvìo lh'aguē meclà lâ boutelha din sa crotto, e a prià lou sendic dë pasientâ un moument, lou temp dë coure a sa crotto a prenne d'autra sinc boutelha dei pi boun qu'al avìo: quatre en paio dë quella gâta e uno qu'a volìo la ofrî ēl per së fâ perdounâ la gaffo. En efet, parelh l'iz ità: cant al ez aribà, li coumplotaire avìan jò begù lou vin e rensà louri veire, qu'eran prest per êse tourno ramplì.

A la fin dë la beguddo, lou sendic a paià cattre boutelha a l'Ambrouàeze quë, aprê s'êse encaro bien escuzà, së n'ez anà aboù sâ nàu boutelha vöida e, aribent a sa meizoun, auré forsi atacà chicano aboù sa fenno, quë ēl acuzavo dei dezordre din sa crotto.

Naturalment li François, per pâ creâ la guêro en familho, e per së prenne la sodisfasioun dë vē l'Ambrouàeze Davi ben furibount countro elli, din l'aprê dinâ î soun anà lou busticâ din soun ostou e li dëmandà së al avìo uno fêto en familho, estent qu'al avìo volgù fâ cadò dë sinc boutelha a l'aministrasioun coumunalo. Dioù nou prezerve! Il an degù s'escapâ dë l'ostou senso gnanco finî dë béoure lour veire.