Rosina Gravina (Ronco Canavese - To) 2a Classificata
En iaggio ou i eret na meinà da li pei ròs i'uei grand e la peul bienci, de noun Alba. Tuti li gior la meinà i se levavet douant che ou ruasset lou seroi perché cheteunti i erount li varcan da fare, e i'euire dla giournà i erount mai preui.
Alba i eret nasua en te na mountaggni parè blà che i s'la pourtavet seumpre en tel cher, e fina da pitouda ou li toucivet fare, coume tuti li meinà del pais, tuti li varcan che i erount necessari plou vivre de tuti li gior en famii.
A Alba i voulont tuti bin, anche se i eret counsiderai ahcazi na serventa, e heunchì perché i eret la pi greunta dli frare. Alba i alavet pla campaggni a fare bouhc, i cuivet le cheggne, i poulivet mazoun e i lavavet al bui. Tuti i se demandavount me the i fazeit na meinà parè pitouda e delicai a fare tute he ciouze che souent i peizavount aoue a le durbie.
Alba, anche se al coucìer del seroi i se lasivet alar en ten gran senò, i s'eret mai lamentai per le vitte e i aveit mai dit de soun patìer dal trop varcan. Tute le matin, me che ou se direvet, Alba i se levavet che aletet encò ahcur, e lehta i ancaminavet li varcan. Ma canche li primi rag del seroi i ancaminavount a farse verra da derer a li bric, Alba sei i pouseit i chitavet sie faccende per boucar lo hpettacolo del levasse del seroi.
Canche la mountaggni i se hchiarivet, i le sembiavet en gigant che ou se deveivet. Apré i ancaminavet a verra da logn li particoular: le punte hteilaie de ghiahi, le pitoude mazoun e le vie dli ciantoun pitoude pitoude per via dla dihtanhi, en counveunt coun en cioucher, en ciahtel dezbourà. Alba i souhpiravet.
Me che ou i ariret fait piazìer ruar fina lai su, e poui encò pì en nai, travezar valàie e rouere per dehcouvrier tuti li segret de hi pais ichì. Ma alerèt en soungio a uei duert. I s'avizavet però de chanche i eret -chetant pitouda e sie frare i erount encò gneunt naisù canche soun pappa ou la prendivet soueuns a cavalotta per menala pli pra e pla campaggni. I tournavet aleuira a verra na greunta bandia de piante, en lac coun d'aive bioue...
En gior Alba, en tant ch'i eret tot preiti dal cuier le coucalle per anvihcar la htua, coucalle che aprè i ariret poui pourtà ou mazoun en tel hahtoun, i at vu derer a na grosa pianta na ciouza che i eret mé na mazoun, ma pitouda pitouda.
La meina, curieuizi pla pitouda mazoun, i se fremmet per verra cali chi susount li tri chi vihtavount dedint.
E i at douu tende en be toc douant de verra li pitoudo om ruar coun de pitoudi car ciargìa de bouhc e sac del mingier coun aprè trancouile le behtie dla bandìa.
Alba, preiti de sourpreiza ma seunsa peiri, i se fait avanti en fazando en salut e demandando da dareui chi rouavount e mè che i se demandassount.
Li pitoudi om i li diount aleuira da venier da de pianure tò couertaie de grose piante, e che lou noun de sia geunt aleht "gnomi". Parè ou direvet hou ichì che ou seumbiavet lou brocci en fazando en gro souris a la meinaa per tenila trancouila. Alba, curieuizi, i set aleuira butai a fare mila doumande per savei mè che i avont fait a rouar parè cheteunti e da parè logn.
Lou "gnomo" brocci ou i at aleuira hpiega che en brut gior tuti sie bouhc e sie piante i avont tacà fua, e coun lou fua i erount bruzìe tute le pitoude mazoun.
I erount gior d'oura parè forta chi subiavet a meh dli boussoun, e ou pievivet pì da vairo teun. Parè ou i ert alà pouc, na pitouda hplua forse, a tacar fua a net, seunsa poudeilo pì fremar; i sount ruhtie le fiugge, li viei fou, e toute le behtie i sount fuìe pei dreit, a hercar na souhta.
Li "gnomi", chi savont gnieunt dareui alar a pasar la neuit, i sount a là en ten pais ichì apia, dareui le mazoun i erount drole, e pouia en himà de barre de fer. I ant aleuira creiu da trouasse en ten paiio veuid, forse en paiio de ceheuir. Intra dedint a le pitoude mazoun i ant vut de courieuize file de bance de bouhc.
Touti li "gnomi" del gran bouhc bruzia, htrac mort, i se sount coucia en himà a li liet de bouhc, e parè i se sount endorurmi dur, finalment a souhta, soungiando lou vert de sie terre e de sie piante.
Parè i ant durmì trei gior e trei neuit, curia mahchè dal ricord de soun gran bouch vert, seunsa savei che le pitoude drole mazoun i erount en "treno" e che i erount chetant ma proppi chetant logn da sia terra bruzia.
I se sount deveìa en te na hità seunsa arbro e seunsa vert, e dehperà i ant continoua a rehtar de dint al "treno" entant che lou brocci dli "gnomi" ou hercavet de savei heunche fare e dareui alar, vihtando a l'uei da gneunt farse verra.
Depoui deversi gior, lou brocci dli "gnomi" ou tournet da sie gire tot su de gir en dizando a i aoutri d'avei sentì che dimengi en hità ou i eret na gran fehta per l'oucazioun del prim "treno" che ou alavet en vers le mountagne. Heunchì i countiarount li "gnomi" a Alba.
E entant the li "gnomi" i countiavount heurichì ad Alba, lou gior ou fenivet, e chii i doueit tournar ou mazoun.
Aht ahta parè che tuti li gior Alba i alavet a trouar sie amis li "gnomi", e li "gnomi" per countracambiar i l'aidivount a cuìer le coucalle, lou bouhc e le cheggne.
En bè gior la meinà i at demandà a sie amis se i se souvenivount del pais dareui che i s'erount fremà coun le pitoude mazoun chi viaggivount de noun "treno", perché i eret propi curieuzi de verle.
Lou brocci dli "gnomi" ou at aleuira dounà sia paroulà de recourdar e de trouar hou pouht ichì; e en iaggio retroua, tuti enseumbio a Alba i sount alà giu pla val parè che per lou prim iaggio i at avu modda da verra lou pais de Pount e la grosa mazoun dle pitoude mazoun en sle rouè, demandai htahioun.
Alba en iaggio tournai ou mazoun iat countia dla greunta pahtocci a sie durbi, che iant decidu d'alar aoue leui, coun tuti li pareunt, a la fehta pla parteunsa del "treno."
Alba e sie frare, coun l'oucazioun' iant parè hcoutà sounar la banda, verra li i'om del "circo" e mingier lou hucher fait a fil.
Apre enseumbio a touta le geunt che i eret ichì en fehta, i se sont butà a salutar coun la man li fourtunà che en sel "treno" i erount en tren da partier. Ma Alba i eret countenta medem. I aveit capì che douant o depoui, chii aoue i sariret muntai en sel "treno" e i ariret pousu verra cheteunti pouht meraviglieuiz.
commenta