Erbe e piante che curano. Erbario fitoterapico delle specie autoctone
Achillea (Achillea millefolium)
Èrbarouta
a cura di Teresa Geninatti
italiano
La pianta: è una pianta erbacea perenne,molto tollerante: vive bene nei climi temperati o temperato freddi, riesce a superare i freddi invernali e la siccità. I fusti possono raggiungere un'altezza di 30-70 cm, sono eretti, striati e ramificati all’apice. Le foglie hanno un odore aromatico, sono alterne, pelose, molto frastagliate e molli. Quelle alla base sono molto più lunghe di quelle vicino alla punta.I fiori piccoli e minuti sonoriuniti in piccoli capolini di colore variabile dal bianco al rosa intenso. La fioritura avviene da giugno a settembre. Produce un frutto, detto “achenio”.
Come si usa: infusione e macerazione, il succo fresco della pianta schiacciata e spremuta in un pezzo di tela, oppure la pomata ottenuta mescolando in parti uguali il succo con del lardo. L’uso in cucina è sporadico - si utilizza in genere come aromatica, per le sue note amare particolari. Può essere aggiunta alle minestre primaverili alle frittate, per dare aroma particolare ai formaggi freschi. Con le foglie e con le sommità fiorite si preparano liquori e vini aromatici con proprietà toniche e digestive.
Curiosità: il nome del genere si fa derivare da quello dell'eroe greco Achille che, come narra la leggenda, sarebbe stato curato dal centauro Chirone giusto con questa pianta.
franco-provenzale
La piënta: è i ëst na piëntaerbachea perenne, qu’è s’adatet bin da toutë ël part: è creit ënt li clima temperà o temperà fret, è lh’a fait a pasà lh’invern gro fret é ël suitinë. Li fust ou peuvount aruvà a n’aoutëssi ëd 30-70 cm, ou sount drèt, strià é ramificà su la pounta. Ël foië ou i ont n’ooudoù aroumatic, ou sount ëlternaië, lanouzë, frëstëlhàië é molë. Sëlle a la baze ou sount più loungë ëd sëlle vizin a la pounta. Ël fieu quitìvë ou sount groupà ënsembiou a fourmà n’unica fieu ëd couleù variabil cou vait daou biënc aou reuza scu. La fiouridura è vait da junh a stèmbër. Li fruit ou i sount n’aquenio.
Prouprietà: ès drëvët për tratà ël lezioun ëd la pèl é ël qureuvasë për poulidà é purificà ël feride é ou aidount la chicatrizasioun. St’èrba è i eu ëd co prouprietà tonique, astringent, sudorifërë, digestivë, antipiretiquë, chicatrizant é emostatiquë. Ël prouprietà antispastiquë ëd l’èrba routa ou la font èstri ën rimedio për curà ël choze ëd lëfëmelë, ërz emorroidi é ël ragadi.
Coume ès drouvët: ën infuzioun é macherasioun, l’esensi frësca ëd la piënta snhacaia é spremua ënt una tèila o la poumada prountaia mësquiënt ën istese part l’esensi a toou lard. L’utilis ën cuzina ou i ëst rar, ès drëvet generalmënt parei ‘me ërz èrbë aroumatique, për lou soun carateristic gust croi. È peut èstri juntaia al mënèstre d’ëd prumma o al frità o për dounà gust përticoular al toume frësque. A to ël foië é ël fieu ou s’ prountount ëd licour é vin aroumatic a to prouprietà toniquë é digestivë.
Curiouzità: lou noum ou vint da sel ëd l’eroe ëd l’ëntiquità greca Achille quë, coume è countet la storia, ou t’istà vari daou centaouro Chirone a to sta piënta.
commenta